Eu vin 'naintea Ta cu mulţumire
Şi nu-ndrăznesc privirea să-mi ridic
Când ştiu ce preţ măreț ai pus pe mine
Deşi eşti Dumnezeu, iar eu nimic.

Îți mulțumesc că Tu mi-ai dat suflare
Şi viaţa care-o port în pieptul meu,
Că nu m-ai pus aici la întâmplare
Chiar de-s nimic iar Tu eşti Dumnezeu.

Şi-Ţi mulțumesc că mă asculţi în grabă
Când eu în strâmtorări spre Tine strig,
Şi Te apleci să mă ajuţi din slavă
Un mare Dumnezeu pe un nimic.

Că m-ai chemat din lumea rea pe nume,
Nu că am fost mai bun ca alţii eu,
Dar Tu Te-ai îndurat ştiind că-n lume
Eu sunt nimic, iar Tu ești Dumnezeu.

Şi vreau să-Ţi mulțumesc că niciodată
N-am îndurat nici foame şi nici frig,
C-ai vrut să îmi arăţi că Tu ești Tată
Şi porţi de grijă celor de nimic.

Și-Ți mulțumesc că am părinţi și casă,
Un adăpost în timp uşor și greu,
C-aşa Ţi-ai dat iubirea Ta cerească
Unui nimic, deşi ești Dumnezeu,

Mai vreau să-Ţi mulțumesc de libertate,
Că pot în lume altora să spun
Că a gustat durere grea şi moarte
Pentr-un nimic un Domn măreț şi bun.

Și vreau să-Ţi mulțumesc că ai răbdare
Când zăbovesc de Tine să ascult,
Ci gata ești ca să-mi oferi iertare
Chiar de-s nimic şi-un simplu boţ de lut.

Nu merit grija Ta, iubit Părinte,
Pe care Tu mi-o porţi aici mereu,
De-aceea-Ţi mulțumesc şi azi fierbinte
Că sunt nimic, iar Tu eşti Dumnezeu.

Căci numai Tu mă ocroteşti de toate
Şi vreau să-Ţi mulţumesc că ești Stăpân,
Tu ești Atotputernic, Cel ce poate,
Iar eu tot un nimic, Isus, rămân.